Satula de prefacuti.

Stii stateam asa si ma gandeam...am considerat niste persoane ca fiindu-mi prieteni,dar...Acum nimic nu ar mai conta.Trebuia sa vina si momentul adevarului...M-a durut,chiar foarte tare cand am auzit ca m-au facut pe la spate.Am inghitit si am mers mai departe.Paream eu indiferenta,dar in mine,in sufletul meu era un gol.Am incercat sa fiu optimista,dar,dar nu mi-a mers...Totusi...erau prietenii mei...Prietenia asta a fost o ultima tigara fumata,din care a ramas doar scrumul amintirilor.

Am stat si m-am gandit,ce ar fi daca as posta cateva din ``creatiile mele``,fotografii.

Sper sa va placa!

Gand spre uitare.

Aroma de cafea cu esenta de uitare
mi se strecoara in nari si-mi gadila simturile
si nu pot uita...
Ca au sunat clopote de singuratate si ceata
si-a cerut propriul ragaz.
Sunt eu aici, undeva
dar printre voi masti de aripi de fluturi
impanzesc strazile.

Spre alta lume.

Eram pe picior de plecare.Mi-am aruncat privirea pentru ultima data la ceea ce obisnuia sa fie viata mea.Am ras scurt si amagitor.
Apoi m-am indreptat spre usa.Mi-am zis repede in gand ca trebuie sa uit.
Ultimul racnet si ultimul scartait al usii mi-a picurat in suflet.Nu voiam sa plec.Am simtit cum o ultima lacrima imi curgea,dar nu pe obraz, ci in suflet.Promisesem sa nu mai plang.Asa am si facut.
Am trantit usa si am plecat.Faceam pasi goi,credeam ca are sa ma cheme cineva,ca are sa ma impiedice cineva.Zadarnic,asa ca am grabit pasul.Vantul ma sfida,imi radea in fata cu toata puterea.Era ingrozitor de frig afara si tot ce aveam pe mine era o haina pe care o purtasem in ziua aceea.Mi-am strans mainile in juru-mi si incercam sa ma incalzesc...Priveam distrata spre cer.Cat de multe aveam sa ii reprosez,si lui,si tuturor.Si mie!

Inca 12 minute.

Dezastru,drama,sange.Morti,copii orfani,pisici negre seduse,seringi infectate.Totul era devastat.

Era frumos....

Stateam impreuna pe banca.Tu cu capul pe picioarele mele,iar cu mana ta cea fina imi mangaiai buclele mele negre...Eu,ma uitam in ochii tai caprui in care,adesea ma pierdeam.T e  i u b e s c !

O poveste bizara.

Ploua.Ea priveste plangand stropii de ploaie ce se scurg pe geam...Nu-i vine sa creada ca totusi dupa 5 luni de armonie,nici o cearta s-au despartit.Numai gandindu-se la asta,se ineaca in lacrimi.Se iubeau si inca se mai iubesc,despartindu-se dintr-o prostie...
La fel si el..Sta pe pat,cu castile-n urechi si o poza de-a ei in mana.Pentru prima oara ii cade o lacrima.Atunci isi da seama ce mult o iubeste.Ar vrea sa o sune,dar nu indrazneste,dupa ce si-au spus adio..
A doua zi,ea se plimba prin parc.Se aseaza pe o banca,unde din senin apare...el.Se pune langa ea,o ia in brate si ii spune ca o iubeste.Ea se ridica ii da o palma,apoi il saruta.Amandoi isi cer scuze unul de la altul,iar apoi pleaca impreuna in Cismigiu.

Bucata din mine.

Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.

Cantec straniu.

Se aude usor dinspre acea camera o vioara si-un pian.O deschid usor.Un vant rece imi vine in fata...apoi usa se inchide la loc,trantindu-se.Ceva nu ma lasa sa vad ce se intampla....

Biblioteca prafuita.

Inauntru....frig,panza de paianjen,geamuri sparte,podea rupta,tavan crapat,scaune rasturnate si o biblioteca prafuita.I-au o carte,o deschid....E un roman de dragoste.O inchid,o sterg de praf,iar apoi o pun pe masa.I-au alta carte,o deschid...E o carte de groza,se potrivea foarte bine cu incaperea in care eram.O sterg si pe ea de praf si o asez pe masa.Atunci ma gandesc ca aceasta biblioteca fiind plina de praf si aproape sa cada,nimeni nu ar lua aceste carti ce zac tacute in ea,dar totusi sunt carti frumoase si noi.Praful asternut pe ele le face vechi si urate.